Ce?
Adeseori, furnizorii oferă distribuitorilor lor know-how comercial pe care nu ar dori să îl vadă folosit în beneficiul concurenților lor. O situație critică în acest sens survine, în mod evident, în perioada imediat următoare încetării unui acord de distribuție. Este foarte posibil ca distribuitorul să treacă la un furnizor concurent și există un risc real ca distribuitorul să împărtășească know-how-ul primit cu noul său furnizor.
Pentru a adresa această problemă, acordurile de distribuție pot conține o așa-numită obligație de neconcurență post-contractuală. Această obligație îl împiedică pe distribuitor, în anumite condiții, să se angajeze în activități concurente după încetarea sau expirarea acordului de distribuție.
În vreme ce în anumite condiții (e.g. atunci când cotele de piață ale părților la acord sunt mici) nu este exclus ca o astfel de obligație de neconcurență post-contractuală să nu fie calificată drept o restricție interzisă de dreptul concurenței, în multe cazuri va fi necesar să se asigure o exceptare pentru a face restricția compatibilă cu dreptul concurenței și, pe cale de consecință, aptă a fi pusă în executare. Aplicarea unui regulament de exceptare pe categorii este cea mai eficientă metodă de a asigura o astfel de exceptare.
Azi?
Regulamentul de exceptare pe categorii acum aplicabil este Regulamentul Comisiei nr. 330/2010 („VBER”). VBER exceptează obligațiile de neconcurență post-contractuale atâta vreme cât sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții stricte, acestea presupunând că restricția:
- se referă la bunuri sau servicii concurente cu bunurile sau serviciile obiect al acordului de distribuție;
- este limitată la premisele și terenul în care distribuitorul a funcționat pe perioada acordului;
- este indispensabilă pentru a proteja know-how-ul transferat de furnizor distribuitorului; și
- este limitată la o perioadă de un an după încetarea acordului de distribuție.
Viitorul după 1 iunie 2022?
Propunerile curente pentru viitorul regim de exceptare pe categorii lasă intacte regulile acum existente.
În practică?
Nu este necesară o schimbare a practicii actuale.
Evaluare?
Condițiile care guvernează exceptarea automată a restricțiilor de neconcurență post-contractuale rămân extrem de stricte. Acest lucru este vizibil mai ales în ceea ce privește condiția ca restricția să fie limitată la premisele și terenul în care distribuitorul a funcționat pe perioada acordului. În practică, asta înseamnă că este suficient ca distribuitorul să își schimbe locația (chiar în aceeași zonă comercială sau același sat) pentru a face exceptarea inaplicabilă.
Există o tensiune între condiția ca obligația de neconcurență post-contractuală să fie indispensabilă (ceea ce constituie un standard foarte ridicat) pentru a proteja know-how-ul furnizorului și limitarea geografică extremă a unei astfel de obligații. Relevanța acestei părți a VBER și consistența între condițiile cumulative ar avea în mod cert de câștigat dacă limitarea geografică ar fi extinsă pentru a acoperi întreaga zonă în care distribuitorul a fost activ în ceea ce privește vânzările și marketingul produselor acoperite de acordul de distribuție.
| · | Planul este ca versiunea finală a VBER să intre în vigoare pe 1 iunie 2022. |
Vrei să știi mai multe? Fii pe fază…Numărând invers până pe 1 iunie 2022, ne propunem să vă oferim actualizări periodice și know-how-ul juridic necesar pentru a pregăti complet afacerea ta pentru viitor. Vă rugăm să verificați și platforma Distribution Law Center (www.distributionlawcenter.com) și pagina noastră LinkedIn pentru mult mai multe informații despre regulile care guvernează acordurile de distribuție, atât din perspectiva dreptului concurenței cât și din perspectiva dreptului comercial. 27 de echipe specializate din tot SEE lucrează din greu pentru a transforma platforma în sursa voastră preferată de îndrumare și informație. |
