Ce?
Un furnizor sau producător practică prețuri duale atunci când aplică prețuri de gros diferite pentru același produs în funcție de unde va fi vândut produsul respectiv (online sau offline) sau în funcție de cui îi va fi vândut respectivul produs (unui vânzător cu amănuntul sau unui client final).
Practicarea unui preț dual nu va fi întotdeauna calificată drept o restricție a concurenței, deși se poate presupune că așa stau lucrurile dacă se dezavantajează vânzările prin internet. Motivul din spatele acestei prezumții este că internetul a fost considerat de către Comisia Europeană a fi un instrument puternic ce permite distribuitorilor să ajungă la un număr mai mare, și la o varietate mai mare, de consumatori astfel încât restricțiile care afectează vânzările online ale unui distribuitor sunt, de regulă, considerate ca restricții la revânzare.
Acum?
Sub regimul VBER curent, practicarea unui preț dual care dezavantajează vânzările online este considerată o restricție a vânzărilor pasive, vânzările online fiind considerate, în principiu, drept calificându-se ca vânzări pasive. Conform art. 4(b)(i) din VBER, un furnizor poate restricționa anumite tipuri de vânzări active ale distribuitorului dar restricționarea vânzărilor pasive este interzisă.
Vânzările active se referă la acele activități de vânzare prin care clienții sunt abordați activ individual, de exemplu prin corespondență directă, prin e-mail-uri sau vizite, sau prin care distribuitorul vizează un anume grup de clienți sau clienți dintr-un anume teritoriu. Vânzările pasive se referă la răspunsul la cereri nesolicitate provenind de la clienți individuali sau la publicitatea cu adresabilitate generală.
În actualele Orientări Verticale, Comisia Europeană arată că un acord care prevede că distribuitorul va plăti un preț mai mare pentru produsele care vor fi revândute online decât pentru cele care vor fi revândute offline constituie o restricție gravă. Asta înseamnă că pentru Comisia Europeană un astfel de comportament este atât de dăunător concurenței încât ar trebui considerat o restricție prin obiect și este, pe cale de consecință, interzis.
Deși furnizorului nu îi este permis să limiteze vânzările online efectuate de cumpărătorii săi, conform actualelor Orientări Verticale, el poate să plătească cumpărătorului o sumă fixă pentru a susține eforturile de vânzare offline sau online ale cumpărătorului.
Există însă anumite situații în care practicarea unui preț dual poate beneficia de exceptare individuală conform art. 101(3) TFUE. Un astfel de caz subzistă, de exemplu, atunci când vânzarea unui produs online generează costuri substanțial mai mari pentru furnizor/producător decât vânzarea offline a produsului. Actualele Orientări Verticale ilustrează această situație cu un exemplu practic. Un furnizor/producător de electrocasnice vinde produse unui comerciant cu amănuntul care le revinde atât online cât și în magazine fizice. Atunci când produsul este achiziționat de un consumator final în magazin, dar nu și atunci când achiziția se face online, se face și instalarea produsului. Se poate ca vânzările online să ducă la mai multe reclamații din partea consumatorilor și/sau la solicitări ale acestora în baza garanției adresate furnizorului/producătorului deoarece produsul nu funcționează la fel de bine dacă nu este instalat de o persoană calificată. Practicarea unui preț dual, în această situație, care presupune ca prețul aplicat distribuitorului pentru un produs revândut online să fie mai mare decât cel aplicat produsului care este revândut offline să fie justificat de costurile mai mari generate pentru furnizor de canalul de vânzare online. În aceste condiții, practicarea unui preț dual nu urmărește descurajarea vânzărilor online și poate fi considerată ca îndeplinind condițiile pentru exceptare prevăzute de art. 101(3) TFUE.
În final, Comisia Europeană va aprecia dacă este probabil ca restricția să limiteze vânzările prin internet și să împiedice distribuitorul să ajungă la clienți mai mulți și mai variați.
Viitorul după 1 iunie 2022?
Proiectul VBER conține aceleași prevederi ca și VBER anterior cu privire la restricționarea vânzărilor, ceea ce înseamnă că în vreme ce anumite tipuri de vânzări active pot fi restricționate, nu este admisă restricționarea vânzărilor pasive.
Cu toate acestea, propunerile curente de Orientări Verticale aduc o schimbare de abordare interesantă în ceea ce privește prețul dual, Comisia Europeană afirmând că, în anumite condiții, practicarea unui preț dual poate beneficia de regimul de protecție stabilit de VBER. Aceasta presupune ca practicarea prețului dual să fie menită a motiva sau recompensa nivelul potrivit al investițiilor făcute online sau offline. În alte cuvinte, un produs care se intenționează a fi vândut offline poate fi oferit distribuitorului la un preț mai mic decât cel al unui produs care se intenționează a fi vândut online, atâta vreme cât diferența de preț reflectă diferența în investițiile făcute și/sau costurile suportate. De exemplu, un furnizor care dorește să recompenseze cumpărătorul pentru eforturile depuse de acesta pentru vânzările offline poate oferi distribuitorului un preț mai mic pentru produsele care se intenționează a fi vândute offline.
Conform propunerilor Comisiei Europene, prețul dual nu va mai fi considerat în mod necesar a fi o restricție gravă. Propunerile actuale de Orientări Verticale mai indică și că diferența de preț trebuie să fie legată de diferențele în costurile suportate în fiecare canal de distribuitor la nivelul vânzării cu amănuntul. Dacă diferența în prețul de gros împiedică însă utilizarea internetului pentru vânarea online, Comisia Europeană va considera în continuare practicarea prețului dual ca o restricție gravă.
În practică?
- Regimul curent aplicabil conform VBER în vigoare prețului dual va rămâne, în mare, neschimbat după 1 iunie 2022. Practicarea prețului dual va constitui, în continuare, o restricționare a vânzărilor pasive atunci când împiedică utilizarea efectivă a internetului.
- Propunerile de Orientări Verticale ale Comisiei Europene clarifică și subliniază că prețul dual nu constituie, per se, o restricție gravă deoarece prețul dual poate da unui furnizor posibilitatea de a motiva și recompensa în mod corect și proporțional diferența investițiilor făcute de un distribuitor în fiecare dintre canalele de vânzare utilizate.
- Un producător va putea fixa, fără a suporta riscul unei încălcări a normelor de concurență, prețuri (de gros) diferite pentru produsele sale în funcție de canalul de vânzări pe care distribuitorii săi îl vor utiliza pentru revânzarea produselor atâta vreme cât diferența de preț este echilibrată și clar aplicată pentru a încuraja și/sau recompensa investițiile efectuate și costurile suportate pentru fiecare canal.
Evaluare?
Diferența de abordare pe care o aduc noile propuneri va oferi mai multă siguranță juridică furnizorilor datorită faptului că prețul dual ar putea beneficia, cel puțin în anumite condiții, de regimul de protecție stabilit prin VBER.
Noua abordare, de a nu considera în mod necesar că prețul dual este o restricție gravă atâta vreme cât diferența de preț poate fi justificată de diferențele de costuri între canalele de vânzări, oferă o binevenită flexibilitate pentru furnizori.
Diferența de abordare ajută și la îndeplinirea scopului de asigurare a utilizării efective a internetului, mai eficient și mai țintit, drept canal de vânzări, și, în același timp, permiterea unui mai mare grad de libertate contractuală pentru furnizori.
Noua abordare ridică însă o întrebare interesantă, și anume dacă oferirea unui avantaj de preț pentru canalul online în dauna celui offline ar fi permisă și în ce condiții nu ar reprezenta o practică de preț dual restrictivă. În alte cuvinte, ar putea canalele de vânzare offline să fie dezavantajate fără a încălca deloc regulile de concurență? Cu siguranță așa s-ar părea, având în vedere raționamentele din propunerile de Orientări Verticale (și, mai ales, a faptului că vânzările prin internet sunt calificate, în principiu, ca vânzări pasive) și înțelegem că o atare părere este în același sens cu opiniile Comisiei Europene pe acest subiect.
· Planul este ca versiunea finală a VBER să intre în vigoare pe 1 iunie 2022.
Vrei să știi mai multe? Fii pe fază…
Numărând invers până pe 1 iunie 2022, ne propunem să vă oferim actualizări periodice și know-how-ul juridic necesar pentru a pregăti complet afacerea ta pentru viitor. Vă rugăm să verificați și platforma Distribution Law Center (www.distributionlawcenter.com) și pagina noastră LinkedIn pentru mult mai multe informații despre regulile care guvernează acordurile de distribuție, atât din perspectiva dreptului concurenței cât și din perspectiva dreptului comercial. 27 de echipe specializate din tot SEE lucrează din greu pentru a transforma platforma în sursa voastră preferată de îndrumare și informație.