Ce?
Atât Comisia Europeană cât și autoritățile naționale de concurență sunt foarte atente la restricționarea vânzărilor online. Este bine știut că interzicerea directă a vânzărilor online constituie o restricție gravă ce nu poate beneficia de exceptarea instituită de VBER.
Companiile trebuie totuși să fie atente și la alte restricționări ale vânzărilor online. Într-un sistem de distribuție selectivă, de exemplu, proprietarii mărcii pot fixa anumite condiții de vânzare pentru a-și proteja marca în cazul vânzărilor efectuate online. Comisia Europeană impune ca asemenea condiții impuse de un proprietar de marcă sau furnizor pentru efectuarea vânzărilor online să fie, în general, echivalente cu cele impuse, într-un sistem de distribuție selectivă, cu privire la vânzările offline. Acesta este cunoscut ca “principiul echivalenței”.
Dacă aceste condiții nu sunt considerate a fi echivalente cu cele impuse pentru vânzările offline, concluzia pe care o trage VBER este că distribuitorii proprietarului mărcii sunt împiedicați din a utiliza internetul pentru a ajunge la mai mulți clienți, ceea ce echivalează cu o restrângere ilegală a vânzărilor active sau pasive.
Acum?
Art. 4(c) din VBER interzice restricționarea vânzărilor active sau pasive către utilizatori finali ale membrilor unui sistem de distribuție selectivă. Potrivit Comisiei Europene, într-un sistem de distribuție selectivă, distribuitorii selectivi trebuie să poată vinde (atât activ cât și pasiv) tuturor consumatorilor finali, inclusiv cu ajutorul internetului. În special în ceea ce privește vânzările prin internet, Comisia Europeană consideră orice obligație care descurajează membrii unui sistem de distribuție selectivă din a utiliza internetul, prin impunerea unor condiții pentru vânzările online care nu sunt, în general, echivalente cu cele impuse pentru vânzările offline, constituie o restricție gravă și, în consecință, nu poate beneficia de regimul de exceptare prevăzut de VBER.
Orientările Verticale acum în vigoare arată expres că principiul echivalenței nu presupune o identitate între condițiile impuse pentru vânzările online și cele offline ci, mai curând, ca acestea să urmărească aceleași obiective și să producă rezultate comparabile, diferența dintre condiții trebuind a fi justificată de natura diferită a celor două modalități de distribuție. Acest aspect este ilustrat de o serie de exemple în Orientările Verticale actuale.
Viitorul după 1 iunie 2022?
Comisia Europeană pare să se miște într-o nouă direcție în ceea ce privește principiul echivalenței, concentrându-se pe restricționarea reală a utilizării internetului. Testul de echivalență pentru scenariile de distribuție hibridă este abandonat în actualele propuneri de Orientări Verticale.
Actualele propuneri de Orientări Verticale fac o legătură mai strânsă în ceea ce privește prevenirea utilizării efective a internetului. Luând în calcul caracteristicile diferite ale vânzărilor online și offline, un furnizor care operează un sistem de distribuție selectivă poate impune distribuitorilor săi autorizați condiții pentru vânzarea online care să nu fie identice cu cele pentru vânzarea offline, atâta vreme cât distribuitorii autorizați nu sunt împiedicați, direct sau indirect, să utilizeze efectiv internetul pentru vânzarea produselor obiect al contractului.
Următorul exemplu practic este oferit în propunerile actuale de Orientări Verticale:
Un furnizor ar putea stabili anumite cerințe specifice pentru mediul online pentru a se asigura că anumite standarde de calitate a serviciului sunt respectate, inclusiv: (i) înființarea și operarea unui help desk post-vânzare online, (ii) o obligație de a acoperi costurile de returnare a produsului care sunt suportate de clienți sau (iii) utilizarea de sisteme securizate de plăți. Potrivit propunerilor actuale de Orientări Verticale, astfel de cerințe nu constituie o restricție a clienților sau teritoriilor care să fie pe lista neagră.
În practică?
Sub regimul noului VBER, testul de echivalență este abrogat și înlocuit cu noul test al “utilizării efective a internetului”.
Evaluare?
Apreciem drept binevenită abrogarea testului de echivalență și introducerea unei legături mai strânse cu restricționarea reală a utilizării internetului. Chiar dacă principiul echivalenței nu este nerezonabil, noul test al “utilizării efective” va ajuta la creșterea siguranței juridice.
Este, de exemplu, greu de determinat ce este (sau nu) echivalent, având în vedere că vânzările online și cele offline există în lumi divergente (e.g. este un service post-vânzare 7 din 7 într-un webshop “echivalent” cu un service cu un program mai puțin solicitant într-un magazin fizic?). S-ar putea să fie de asemenea dificilă compararea condițiilor online cu cele offline atunci când nu există un corespondent “offline” potrivit. Aceste dificultăți de interpretare sunt evitate cu noul test, ceea ce va fi în avantajul strategiilor de distribuție hibride ale multor companii.
· Planul este ca versiunea finală a VBER să intre în vigoare pe 1 iunie 2022.
Vrei să știi mai multe? Fii pe fază…
Numărând invers până pe 1 iunie 2022, ne propunem să vă oferim actualizări periodice și know-how-ul juridic necesar pentru a pregăti complet afacerea ta pentru viitor. Vă rugăm să verificați și platforma Distribution Law Center (www.distributionlawcenter.com) și pagina noastră LinkedIn pentru mult mai multe informații despre regulile care guvernează acordurile de distribuție, atât din perspectiva dreptului concurenței cât și din perspectiva dreptului comercial. 27 de echipe specializate din tot SEE lucrează din greu pentru a transforma platforma în sursa voastră preferată de îndrumare și informație.