Ce?
Noțiunile de „vânzări active” și „vânzări pasive” sunt unele clasice în lumea acordurilor verticale. Vânzările active presupun o formă activă de țintire a unui anume grup de clienți sau a unui anume teritoriu. Vânzările pasive se referă la acele tranzacții încheiate ca răspuns la cereri nesolicitate ale unor clienți individuali, fără ca acestea să fi fost inițiate prin țintirea activă a respectivilor clienți.
Concret, dacă un distribuitor trimite o scrisoare de publicitate sau o corespondență unui anume client, acesta face o vânzare directă dacă, urmare a demersurilor sale, clientul respectiv plasează o comandă. Pe de altă parte, dacă clientul a observat un anunț publicitar general într-o revistă și apoi vizitează magazinul distribuitorului, vânzarea subsecventă este una pasivă. Există numeroase variații pe aceeași temă însă linia de demarcație este clară: totul depinde de partea care ia inițiativa pentru a ajunge la tranzacție. În cazul vânzărilor active, inițiativa aparține distribuitorului. În cazul vânzărilor pasive, inițiativa este a clientului.
Pentru a proteja eforturile și investițiile făcute de distribuitorii exclusivi, regimul de exceptare pe categorii permite, cu respectarea unor condiții stricte, ca alți distribuitori să fie obligați să se abțină de la a efectua vânzări active în teritoriul, sau către un grup de clienți, alocat unui alt distribuitor exclusiv.
Această alertă de numărătoare inversă se ocupă de prima dintre cele trei condiții (condiția exclusivității) care trebuie îndeplinite pentru a face restricționările vânzărilor active compatibile cu exceptarea pe categorii și, prin urmare, să le excepteze automat conform regulilor de drept UE al concurenței. Având în vedere complexitatea problemei, celelalte două condiții (cerința impunerii paralele și interdicția de a trece mai departe restricția) vor fi analizate separat în următoarele alerte de numărătoare inversă, nr. 13 și 14.
Acum?
Actualul Regulament de exceptare pe categorii aplicabil acordurilor verticale („VBER”) plasează, în principiu, impunerea de restricții privind vânzările active și pasive pe lista neagră. De la acest principiu există însă, atâta vreme cât sunt îndeplinite în mod cumulativ niște condiții stringente, o excepție limitată.
Înainte de a ne ocupa de aceste condiții, e important să subliniem că această excepție nu se aplică pentru a proteja distribuitorii selectivi. Distribuitorii selectivi nu pot fi protejați de vânzările active efectuate de alți distribuitori (care sunt activi la nivelul vânzării cu amănuntul) către utilizatori finali aflați pe teritoriul lor. Mai mult, excepția nu se referă decât la restricțiile privind vânzările active, niciodată la cele pasive. Acestea din urmă rămân mereu pe lista neagră.
Prima condiție care trebuie îndeplinită pentru ca excepția să se aplice este ca restricția privind vânzările active să privească un teritoriu sau un grup de clienți care este fie rezervat furnizorului, fie alocat unui anume distribuitor. Orientările Verticale actuale clarifică faptul că excepția nu se aplică decât dacă grupul de clienți sau teritoriul sunt alocate unui (i.e. un singur) distribuitor. Restricționarea vânzărilor active nu este astfel posibilă dacă grupul de clienți sau teritoriul aparțin mai multor distribuitori sau dacă furnizorul și-a rezervat dreptul de a numi și alți distribuitori pentru același grup de clienți sau teritoriu.
Părțile se bucură de libertate absolută în definirea grupului de clienți sau a teritoriului. Acest lucru face mai ușoară îndeplinirea primei condiții (un singur distribuitor). În practică, furnizorii lucrează de regulă cu hărți pe care sunt indicate limitele geografice ale teritoriilor, aceste limite fiind definite de așa manieră încât să fie ușor de dovedit îndeplinirea primei condiții.
Viitorul după 1 iunie 2022?
Propunerile Comisiei modifică prima condiție sub două aspecte.
Primul este acela că se renunță la cerința de a avea un singur distribuitor în teritoriul relevant sau căruia să îi fie alocat un grup de clienți. Este suficient ca teritoriul sau grupul de clienți să fie alocat unui număr limitat de distribuitori. În practică, asta înseamnă că excepția care oferă exceptare pe categorii restricțiilor privind vânzările active acoperă și situațiile de exclusivitate comună.
Al doilea este acela că părțile par să piardă din libertatea lor în a defini teritoriul sau grupul de clienți cărora asociază exclusivitatea. Propunerile prevăd că numărul de distribuitori trebuie determinat proporțional cu teritoriul sau grupul de clienți alocat în așa fel încât să asigure un anume volum de afaceri care să protejeze efortul lor investițional. Evident, acest nou test lasă loc de multe discuții.
În practică?
Propunerile Comisiei aduc mai multă flexibilitate în implementarea restricțiilor vânzărilor active. Nu mai este nevoie să se delimiteze artificial teritorii sau grupuri de clienți pentru a fi îndeplinită condiția de a avea un singur distribuitor care să fie apoi protejat de restricția vânzărilor active impusă altor distribuitori. Situațiile de exclusivitate comună care au o justificare economică solidă pot fi astfel lăsate neatinse. Un exemplu tipic ar fi cel al unui mare oraș în care sunt desemnați un număr limitat de distribuitori dar în care împărțirea orașului în teritorii exclusive separate, doar pentru a îndeplini prima condiție, ar fi artificială.
Evaluare?
Extinderea primei condiții pentru a acoperi exclusivitatea comună este o îmbunătățire clară. Evită efectuarea delimitărilor artificiale, pentru nici un alt scop decât de a îndeplini o condiție legală.
Testul suplimentar privind volumul de afaceri care să protejeze efortul investițional este însă un subiect mult mai delicat. Neîndeplinirea testului face ca restricția vânzărilor active să intre în cutia neagră a restricțiilor grave, i.e. o restricționare prin obiect a concurenței ce face ca VBER să nu mai fie aplicabil și care are mici șanse de a fi salvată de o evaluare individuală. O astfel de schimbare (din regimul de protecție în cutia neagră a restricțiilor grave) nu ar trebui să depindă de un test care lasă mult loc de interpretare. În contextul unei cutii negre a exceptării pe categorii, securitatea juridică este absolut esențială și părțile ar trebui să știe dinainte dacă restricția în cauză este în sau în afara zonei periculoase.
Situația devine și mai complexă dacă avem în vedere, conform noilor propuneri, consecințele legale ale neîndeplinirii acestui test suplimentar. Propunerea de nou Regulament sugerează că o atare neîndeplinire pune restricția vânzărilor active pe lista neagră și, astfel, face imediat inaplicabil beneficiul exceptării pe categorii. O atare concluzie pare logică și consistentă cu mecanismele juridice pe care VBER se bazează. Propunerea de noi Orientări Verticale prevede însă că, într-o astfel de situație, „se poate retrage beneficiul” exceptării pe categorii. Aceste două poziții sunt inconsistente din punct de vedere legal și contradicția va trebui rezolvată în varianta finală a textelor.
· Planul este ca versiunea finală a VBER să intre în vigoare pe 1 iunie 2022.
Vrei să știi mai multe? Fii pe fază…
Numărând invers până pe 1 iunie 2022, ne propunem să vă oferim actualizări periodice și know-how-ul juridic necesar pentru a pregăti complet afacerea ta pentru viitor. Vă rugăm să verificați și platforma Distribution Law Center (www.distributionlawcenter.com) și pagina noastră LinkedIn pentru mult mai multe informații despre regulile care guvernează acordurile de distribuție, atât din perspectiva dreptului concurenței cât și din perspectiva dreptului comercial. 27 de echipe specializate din tot SEE lucrează din greu pentru a transforma platforma în sursa voastră preferată de îndrumare și informație.