Ce?
Noțiunile de „vânzări active” și „vânzări pasive” sunt unele clasice în lumea acordurilor verticale. Vânzările active presupun o formă activă de țintire a unui anume grup de clienți sau a unui anume teritoriu. Vânzările pasive se referă la acele tranzacții încheiate ca răspuns la cereri nesolicitate ale unor clienți individuali, fără ca acestea să fi fost inițiate prin țintirea activă a respectivilor clienți.
Pentru a proteja eforturile și investițiile distribuitorilor exclusivi dar ne-selectivi, regimul exceptării pe categorii permite, cu respectarea unor condiții stricte, ca alți distribuitori să fie obligați să se abțină de la efectuarea de vânzări active în teritoriul sau către grupul de clienți alocat unui distribuitor exclusiv. Restricționarea vânzărilor pasive ale acestor alți distribuitori va fi însă mereu pe lista neagră.
Această alertă de numărătoare inversă se ocupă de cea de-a doua (cerința impunerii paralele) dintre cele trei condiții care trebuie să fie îndeplinite pentru a face restricțiile vânzărilor active compatibile cu exceptarea pe categorii și, pe cale de consecință, să le excepteze conform regulilor de drept UE al concurenței. Având în vedere complexitatea temei, prima condiție (condiția exclusivității) a fost tratată în precedenta alertă de numărătoare inversă, nr. 12, și cea de-a treia condiție (interdicția de a trece mai departe restricția) va fi tratată separat în următoarea alertă de numărătoare inversă, nr. 14.
Acum?
Regulamentul actual de exceptare pe categorii aplicabil acordurilor verticale („VBER”) plasează, în principiu, impunerea de restricții asupra vânzărilor active și pasive pe lista neagră. Există însă o excepție limitată de la acest principiu, atâta vreme cât sunt îndeplinite în mod cumulativ niște condiții stringente.
Cea de-a doua astfel de condiție impune furnizorului (și tuturor companiilor care îl controlează sau sunt controlate, direct sau indirect, de către acesta) să impună aceleași restricții privind vânzările active tuturor cumpărătorilor săi din UE. Practic, dacă un furnizor desemnează un distribuitor exclusiv în Finlanda și dorește să îl protejeze de vânzările active ale distribuitorilor situație în alte state scandinave, furnizorul va trebui să impună o restricție privind vânzările active în Finlanda nu doar celorlalți distribuitori din statele scandinave ci tuturor distribuitorilor de oriunde din Europa.
Această a doua condiție se numește cerința impunerii paralele.
E important de adăugat că această cerință a impunerii paralele nu i se aplică și furnizorului însuși. Altfel spus, nu este nevoie ca furnizorul să accepte să se abțină de la efectuarea de vânzări active în (în cazul nostru) Finlanda. Cerința se aplică doar tuturor cumpărătorilor din UE.
Este de asemenea interesant să menționăm că această condiție nu este stipulată în VBER ci doar în Orientările Verticale.
Viitorul după 1 iunie 2022?
În ceea ce privește această a doua condiție, propunerile actuale ale Comisiei produc o oarecare confuzie. Este pur și simplu neclar dacă cerința impunerii paralele rămâne valabilă sau este abandonată.
Definiția „distribuției exclusive” pare să dea deoparte această cerință prin referința la „alți cumpărători” și nu la „toți cumpărătorii”, care este expresia folosită de actualele Orientări Verticale. Totuși, formulările utilizate în mai multe paragrafe ale propunerilor de noi Orientări Verticale creează dubii cu privire la această concluzie și ar putea fi citite ca și cum cea de-a doua condiție a rămas aplicabilă..
În practică?
Aceasta este o problemă de considerabilă importanță practică. În Raportul de expertiză privind problema restricțiilor privitoare la teritoriu sau clienți pe care l-am depus, am subliniat dificultățile practice în implementarea cerinței impunerii paralele. Aceste dificultăți apar îndeosebi la relațiile de distribuție existente care au evoluat în timp.
Nerespectarea acestei a doua condiții transformă restricția privind vânzările active într-o restricție gravă și o plasează pe lista neagră. Întorcându-ne la exemplul cu distribuitorul exclusiv din Finlanda, neincluderea restricției privind vânzările active în Finlanda în acordul de distribuție încheiat cu un distribuitor din Barcelona,
Nisa sau Valetta face ca lista neagră să fie aplicabilă. Un atare rezultat pare greu de înțeles.
Evaluare?
Făcând abstracție de faptul că nu vedem care este justificarea economică pentru această foarte rigidă a doua condiție (cerința impunerii paralele), ar fi oricum de dorit ca viitorul regim normativ să abordeze direct această problemă. Trebuie să se clarifice dacă a doua condiție rămâne parte a noului regim sau dacă este abandonată. Pentru asta e nevoie ca viitoarele Orientări Verticale să conțină clarificările ce se impun.
| · | Planul este ca versiunea finală a VBER să intre în vigoare pe 1 iunie 2022. |
Vrei să știi mai multe? Fii pe fază…Numărând invers până pe 1 iunie 2022, ne propunem să vă oferim actualizări periodice și know-how-ul juridic necesar pentru a pregăti complet afacerea ta pentru viitor. Vă rugăm să verificați și platforma Distribution Law Center (www.distributionlawcenter.com) și pagina noastră LinkedIn pentru mult mai multe informații despre regulile care guvernează acordurile de distribuție, atât din perspectiva dreptului concurenței cât și din perspectiva dreptului comercial. 27 de echipe specializate din tot SEE lucrează din greu pentru a transforma platforma în sursa voastră preferată de îndrumare și informație. |
