Ce?
Noțiunile de „vânzări active” și „vânzări pasive” sunt unele clasice în lumea acordurilor verticale. Vânzările active presupun o formă activă de țintire a unui anume grup de clienți sau a unui anume teritoriu. Vânzările pasive se referă la acele tranzacții încheiate ca răspuns la cereri nesolicitate ale unor clienți individuali, fără ca acestea să fi fost inițiate prin țintirea activă a respectivilor clienți.
Pentru a proteja eforturile și investițiile distribuitorilor exclusivi dar ne-selectivi, regimul exceptării pe categorii permite, cu respectarea unor condiții stricte, ca alți distribuitori să fie obligați să se abțină de la efectuarea de vânzări active în teritoriul sau către grupul de clienți alocat unui distribuitor exclusiv. Restricționarea vânzărilor pasive ale acestor alți distribuitori va fi însă mereu pe lista neagră.
Această alertă de numărătoare inversă se ocupă de ultima (interdicția de a trece restricția mai departe) dintre cele trei condiții care trebuie să fie îndeplinite pentru a face restricțiile vânzărilor active compatibile cu exceptarea pe categorii și, pe cale de consecință, să le excepteze conform regulilor de drept UE al concurenței.
Având în vedere complexitatea temei, celelalte două condiții (condiția exclusivității și cerința impunerii paralele) au fost tratate în precedentele două alerte de numărătoare inversă, nr. 12 și 13.
Acum?
Regulamentul actual de exceptare pe categorii aplicabil acordurilor verticale („VBER”) plasează, în principiu, impunerea de restricții asupra vânzărilor active și pasive pe lista neagră. Există însă o excepție limitată de la acest principiu, atâta vreme cât sunt îndeplinite în mod cumulativ niște condiții stringente.
Prima condiție este ca restricția privind vânzările active să privească un teritoriu sau un grup de clienți care este fie rezervat furnizorului, fie alocat unui anume (unic) distribuitor (a se vedea alerta de numărătoare inversă nr. 12). Aceasta se numește “condiția exclusivității”. A doua condiție presupune ca restricția vânzărilor active să fie impusă tuturor cumpărătorilor furnizorului (inclusiv tuturor companiilor care aparțin aceluiași grup de companii) (a se vedea alerta de numărătoare inversă nr. 13). Aceasta se numește “condiția impunerii paralele”.
A treia condiție presupune că restricția vânzărilor active poate fi impusă doar cumpărătorului (direct) al furnizorului. Acesta va fi, de regulă, distribuitorul desemnat de către furnizor. Furnizorul nu poate cere distribuitorului său ca acesta să impună, la rândul său, clienților lui, o restricție a vânzărilor active. Astfel, impunerea unei obligații în sarcina distribuitorilor de a trece mai departe restricția vânzărilor active la următorul nivel nu este compatibilă cu exceptarea pe categorii a restricțiilor vânzărilor active. Acestei condiții i se mai spune “interdicția de a trece restricția mai departe”.
Viitorul după 1 iunie 2022?
Propunerile Comisiei modifică această a treia condiție.
Propunerile dau posibilitatea furnizorului să ceară ca restricția vânzărilor active să fie impusă și clienților unei părți căreia furnizorul i-a acordat drepturi de distribuție. Aceasta înseamnă că furnizorul poate cere distribuitorilor săi să transmită sau să treacă restricția vânzărilor active la următorul nivel de distribuție.
Textul pare a sugera că această posibilitate de transmitere sau trecere a restricției este limitată la un nivel. În alte cuvinte, furnizorul nu poate cere distribuitorului său să impună o restricție a vânzărilor active clienților lui direcți și, pe lângă aceasta, să ceară ca și acești clienți direcți să impună, la rândul lor, clienților lor restricția vânzărilor active.
S-ar putea ca toate astea să sune complicat și așa și sunt. Un exemplu practic ar putea clarifica aceste aspecte.
În practică?
Imaginați-vă că un producător de televizoare premium desemnează câte un distribuitor exclusiv în fiecare oraș mare din statele EEA. Producătorul cere fiecărui distribuitor anumite investiții și eforturi pentru care producătorul vrea să ofere o anumită protecție contractuală. Protecția ia forma unor restricții ale vânzărilor active impuse variilor distribuitori. Distribuitorii exclusivi sunt protejați de marketing-ul activ al altor distribuitori în orașele lor. În regimul astăzi aplicabil, este posibil ca distribuitorul să vândă televizoarele către un comerciant din orașul său și, în acest caz, comerciantul să nu fie apoi ținut de orice restricție a vânzărilor active. În alte cuvinte, furnizorul nu poate cere distribuitorilor săi să impună aceeași restricție a vânzărilor active asupra clienților lor (în cazul de față, comerciantului).
Propunerile actuale schimbă acest lucru. Furnizorul poate cere ca distribuitorii să transmită sau să treacă restricțiile vânzărilor active către clienții lor. Dacă se întâmplă asta, distribuitorul din exemplul nostru trebuie să impună comerciantului aceeași restricție a vânzărilor active. Asta înseamnă că, în exemplul nostru, comerciantul va fi împiedicat prin contract să efectueze vânzări active în alte orașe în care a fost desemnat un distribuitor exclusiv.
Evaluare?
Crearea posibilității de a transmite sau trece restricțiile vânzărilor active răspunde îngrijorărilor exprimate prin Raportul de expertiză. Acesta a sublinat că, în multe situații care se întâlnesc în realitate, regimul actual este nepractic și ineficient. Mai mulți contribuitori ai Distribution Law Center au oferit exemple concrete de situații în care, fără posibilitatea de a transmite sau trece restricțiile vânzărilor active, protecția împotriva comportamentului parazitar pur și simplu nu funcționează. Îngrijorările exprimate se refereau în special la modelele de distribuție care nu sunt omogene, e.g. care implică importatori deținuți integral în anumite State Membre și importatori independenți în altele. Propunerile răspund și îngrijorării că ocolirea restricției vânzărilor active se poate face ușor, prin utilizarea unui revânzător sau comerciant care este liber să efectueze vânzări active oriunde dorește.
Formularea utilizată în propunerile actuale ar putea însă să provoace dificultăți în interpretare. Transmiterea restricției nu este permisă decât în legătură cu clienți care aparțin de “o parte căreia furnizorul i-a acordat drepturi de distribuție”. Este clar că asta include distribuitorii desemnați direct de către furnizor. Dar ce se întâmplă cu clienții unui distribuitor desemnat de un importator independent care, la rândul său, este desemnat de furnizor? Sunt clienții distribuitorului clienți care aparțin de “o parte căreia furnizorul i-a acordat drepturi de distribuție”? Aceeași întrebare se aplică și un nivel mai jos. Să ne imaginăm că distribuitorii furnizorului lucrează cu sub-distribuitori. Poate obligația de a impune restricții vânzărilor active să fie extinsă și asupra clienților sub-reprezentanților? Sperăm ca varianta finală a noilor Orientări Verticale să clarifice aceste aspecte. Discuția se poartă în domeniul restricțiilor grave, astfel încât siguranța juridică este esențială. .
| · | Planul este ca versiunea finală a VBER să intre în vigoare pe 1 iunie 2022. |
Vrei să știi mai multe? Fii pe fază…Numărând invers până pe 1 iunie 2022, ne propunem să vă oferim actualizări periodice și know-how-ul juridic necesar pentru a pregăti complet afacerea ta pentru viitor. Vă rugăm să verificați și platforma Distribution Law Center (www.distributionlawcenter.com) și pagina noastră LinkedIn pentru mult mai multe informații despre regulile care guvernează acordurile de distribuție, atât din perspectiva dreptului concurenței cât și din perspectiva dreptului comercial. 27 de echipe specializate din tot SEE lucrează din greu pentru a transforma platforma în sursa voastră preferată de îndrumare și informație. |
