Ce?
Acordul de distribuție selectivă este un model des întâlnit de acord de distribuție. Într-un sistem de distribuție selectivă, furnizorul se obligă să vândă produsele sau serviciile obiect al acordului fie direct, fie indirect, doar distribuitorilor selectați în baza unor criterii prestabilite și acești distribuitori își asumă, la rândul lor, să nu vândă aceste produse sau servicii unor distribuitori neautorizați din teritoriul rezervat de furnizor pentru operarea sistemului de distribuție selectivă.
Prin intermediul distribuției selective, furnizorul creează astfel o rețea de distribuitori autorizați. Intrarea în rețea se poate poate face în baza unor criterii pur calitative sau, în completare, și a unor criterii cantitative, limitând astfel mai direct numărul potențialilor distribuitori, de exemplu prin impunerea unui nivel minim sau maxim al vânzărilor sau prin fixarea numărului de distribuitori.
Acum?
Atât distribuția selectivă pur calitativă cât și distribuția selectivă cantitativă sunt acoperite de Regulamentul de exceptare pe categorii („VBER”), indiferent de natura produselor și de natura criteriilor de selecție.
În cazul distribuției selective pur calitative, s-ar putea ca recurgerea la VBER să nici nu fie necesară: dacă sistemul de distribuție selectivă respectă așa-numitele criterii Metro stabilite de Curtea Europeană de Justiție, el va fi considerat în afara sferei de aplicare a art. 101(1) TFUE. Pentru a fi așa, distribuitorii trebuie să fie selectați doar în baza unor criterii obiective, impuse de natura produsului, care să nu fixeze direct o limită a numărului de distribuitori. Doar atunci sistemul de distribuție selectivă va fi considerat a avea o natură pur calitativă.
Conform VBER, furnizorul trebuie să interzică distribuitorilor autorizați să vândă unor revânzători neautorizați pe teritoriul unde operează sistemul de distribuție selectivă. Asta ține de esența distribuției selective și nu este considerată o restricție gravă. Dincolo de asta totuși, distribuitorii autorizați care funcționează la nivelul vânzării cu amănuntul trebuie să poată vinde, activ și pasiv, către toți utilizatorii finali din „teritoriul selectiv” și către alți membri ai rețelei. Această furnizare încrucișată între membrii rețelei trebuie să fie mereu permisă, chiar și între membri care operează la nivele diferite ale lanțului de comercializare. La fel ca și în cazul altor sisteme de distribuție, furnizorul poate să interzică vânzătorilor angro autorizați să vândă, activ sau pasiv, către utilizatorii finali și, totodată, să impună o clauză de locație membrilor rețelei sale, asigurându-se astfel că aceștia operează dintr-un anumit loc fix. În fine, Comisia impune ca criteriile aplicabile vânzărilor online și offline să fie, per total, echivalente: în comparație cu condițiile pentru vânzările offline, condițiile pentru vânzările online nu trebuie să demotiveze distribuitorii din a utiliza internetul.
Furnizorului îi este permis să impună membrilor rețelei sale o restricție privind vânzările active în afara teritoriului selectiv, către teritorii în care furnizorul a desemnat un distribuitor exclusiv (pct. 56 din Orientările Verticale). În sens invers, distribuitorii selectivi nu sunt însă protejați împotriva vânzărilor active sau pasive făcute în teritoriul selectiv de distribuitorii (exclusivi) din afara acestui teritoriu.
Viitorul după 1 iunie 2022?
Propunerile de VBER și Orientări Verticale conțin câteva importante schimbări cu privire la distribuția selectivă.
Propunere de VBER distinge expres între restricțiile grave în trei tipuri de sisteme de distribuție: distribuția exclusivă (art. 4(b)), distribuția selectivă (art. 4(c)) și distribuția care nu este nici exclusivă și nici selectivă (art. 4(d)).
Pentru a analiza efectul listei de restricții grave asupra distribuției selective trebuie să ținem cont și de lista de restricții grave pentru distribuția ne-selectivă. Vedem astfel că propunerea de VBER oferă distribuitorilor autorizați, care adeseori fac investiții în marca furnizorului, o protecție crescută în fața vânzărilor făcute de distribuitori neautorizați.
Propunerea de VBER face asta în două modalități. În primul rând, furnizorul va putea interzice, nu doar distribuitorilor autorizați înșiși ci și clienților lor, vânzările către distribuitori neautorizați în teritoriul selectiv (art. 4(c)(i), punctul al doilea). În al doilea rând, furnizorul va putea impune o restricție privind vânzările active și pasive către distribuitori neautorizați în teritoriul selectiv și distribuitorilor (exclusivi) și/sau clienților acestora din afara teritoriului selectiv (art. 4(b)(ii) și 4(d)(ii)). Această „protecție inversă” va fi discutată separat în următoarea alertă de numărătoare inversă nr. 20.
Propunerea de Orientări Verticale, la rândul ei, oferă mai multă flexibilitate în definirea criteriilor online. Într-adevăr, Comisia nu mai impune o cerință de echivalență, per total, a criteriilor care se aplică vânzărilor online și offline. Un furnizor va putea avea criterii diferite pentru vânzările online, atâta vreme cât acestea nu au ca obiect împiedicarea distribuitorilor autorizați sau a clienților lor din a avea, efectiv, vânzări online.
În practică?
Practicienii au avut de mult dificultăți cu crearea, sau tranziția către, un sistem de distribuție selectivă în Uniunea Europeană, mai ales din cauză că trebuiau să aibă o abordare de totul sau nimic. Dacă distribuția selectivă nu este imediat aplicată în toată Uniunea Europeană, ceea ce se întâlnește adeseori în cazul IMM-urilor, furnizorului nu îi este acum permis să își protejeze distribuitorii autorizați de vânzările efectuate către distribuitori neautorizați de către distribuitori din afara teritoriului selectiv. Impunerea unei atare interdicții privind vânzările constituie în prezent o restricționare ilegală cu privire la clienți sau teritoriu a distribuitorilor din afara teritoriului selectiv. Propunerea de VBER remediază acest aspect și permite o desfășurare treptată a distribuției selective în Uniunea Europeană.
Evaluare?
Schimbările preconizate de propunerile de VBER și Orientări Verticale sunt binevenite. Acestea încorporează evoluțiile jurisprudențiale survenite de la intrarea în vigoare a VBER și, astfel, aduc distribuția selectivă în noul mileniu, unde vânzările online au ajuns să aibă un rol mult mai important. Furnizorii vor avea mai multă flexibilitate pentru redactarea criteriilor selective aplicabile vânzărilor online ale distribuitorilor autorizați fără a se îngrijora de cerința de echivalență între criteriile selective pentru vânzări online și offline aplicabilă în prezent.
Mai mult, protecția crescută a distribuitorilor autorizați în fața vânzărilor de produse obiect al acordului de către distribuitori neautorizați este, și ea, binevenită. Adesea, distribuitorii fac investiții în marca furnizorului și sunt descurajați de vânzările distribuitorilor neautorizați, ceea ce poate duce la o reținere în a menține acest nivel de investiții. Totodată, posibilitatea de a desfășura gradual sistemul de distribuție selectivă în Uniunea Europeană este în avantajul IMM-urilor.
Pentru a conchide într-o notă de atenționare, ceea ce este îngrijorător este că propunerea de Orientări Verticale sugerează, așa cum o face și în cazul distribuției ne-selective, intenția Comisiei de a se baza mai mult pe posibilitatea de a retrage beneficiul VBER. În cazul distribuției selective, de exemplu, Comisia arată că beneficiul VBER va fi probabil retras dacă produsele nu necesită distribuție selectivă sau nu justifică criteriile aplicate, precum obligația de a avea unul sau mai multe magazine fizice. Aceasta este o evoluție îngrijorătoare din perspectiva regimului de protecție (și a siguranței juridice) pe care o exceptare pe categorii s-ar presupune că trebuie să le ofere participanților la piață.
| · | Planul este ca versiunea finală a VBER să intre în vigoare pe 1 iunie 2022. |
Vrei să știi mai multe? Fii pe fază…Numărând invers până pe 1 iunie 2022, ne propunem să vă oferim actualizări periodice și know-how-ul juridic necesar pentru a pregăti complet afacerea ta pentru viitor. Vă rugăm să verificați și platforma Distribution Law Center (www.distributionlawcenter.com) și pagina noastră LinkedIn pentru mult mai multe informații despre regulile care guvernează acordurile de distribuție, atât din perspectiva dreptului concurenței cât și din perspectiva dreptului comercial. 27 de echipe specializate din tot SEE lucrează din greu pentru a transforma platforma în sursa voastră preferată de îndrumare și informație. |
