Mușat & Asociații este întotdeauna cu un pas înainte în ceea ce privește evoluția cadrului legislativ și a mediului de afaceri, anticipând nevoile clienților și acționând că un deschizător de drumuri în domeniu.

ALERTĂ DLC NR. 2: ATENȚIA PE „VERTICALĂ”: PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA SISTEMELOR DE DISTRIBUȚIE

Ce?

Înainte de a analiza restricțiile individuale de concurență care apar de obicei în acorduri verticale, este util să ne concentrăm prima dată pe principalele tipuri de sisteme de distribuție. Aceste tipuri includ distribuția exclusivă, distribuția ne-exclusivă sau gratuită, distribuția selectivă, franciza și agenția. Furnizorii pot opta pentru un singur sistem care să acopere tot SEE sau pot combina diverse sisteme de distribuție. Acesta este cazul atunci când un furnizor are un sistem de distribuție ne-exclusivă în anumite părți ale SEE și un sistem de distribuție selectivă în alte părți ale SEE.

O altă posibilitate (cu importante implicații în planul dreptului concurenței) este organizarea distribuției produselor sau serviciilor prin integrare verticală. Asta presupune ca un furnizor să distribuie fie direct și de unul singur sau prin entități parte a aceluiași grup și aflate sub același control.

O astfel de integrare verticală nu intră în sfera de aplicare a art. 101 TFUE (aceasta fiind prevederea din Tratat care privește acordurile care restrâng concurența). Motivul este simplu. Aplicarea art. 101 TFUE presupune implicarea a cel puțin două întreprinderi independente. Astfel, în cazul integrării verticale, nu există decât o singură întreprindere implicată și, astfel, interdicția de la art. 101 TFUE nu se aplică. Asta înseamnă că nu mai e nevoie de o aplicare a exceptării pe categorii. Integrarea verticală este astfel o strategie validă pentru a evita, sau în orice caz a reduce, problemele de dreptul concurenței.

Azi?

Regulamentul nr. 330/2010 al Comisiei Europene constituie regulamentul de exceptare pe categorii care este acum în vigoare. Prescurtat VBER, el se aplică oricărui sistem de distribuție menționat mai sus. Deși VBER nu se referă în mod expres la franciză, acoperă și acest model de distribuție.

Astfel, pentru a beneficia de protecția conferită de exceptarea pe categorii, nu este necesară alegerea unui anume sistem de distribuție în dauna celorlalte. Totul va ține, mai curând, de detalii. Restricțiile care pot fi impuse conform exceptării pe categorii vor varia în funcție de sistemul de distribuție ales. O modalitate practică de a merge înainte pe acest aspect este să se facă diferența între acorduri de distribuție selectivă și acorduri de distribuție ne-selectivă. Restricțiile individuale care beneficiază de exceptare pe categorii vor depinde într-adevăr de clasificarea acordului de distribuție drept de un fel sau de celălalt.

Definirea unui acord de distribuție ne-selectiv este destul de simplă. Este orice acord de distribuție care nu îndeplinește condițiile prevăzute de VBER pentru a se califica drept „acord de distribuție selectivă”. Un sistem de distribuție selectivă este definit ca fiind orice sistem „prin care furnizorul se obligă să vândă bunurile sau serviciile contractuale, direct sau indirect, numai anumitor distribuitori selectați pe baza unor criterii stabilite și prin care acești distribuitori se obligă să nu vândă aceste bunuri sau servicii unor distribuitori neagreați, pe teritoriul rezervat de către furnizor pentru aplicarea acestui sistem”. În alertele de numărătoare inversă DLC viitoare, vom reveni la această definiție și o vom analiza mai în detaliu.

Viitorul după 1 iunie 2022?

Propunerea actuală a Comisiei de regim viitor de exceptare pe categorii nu schimbă sfera de acoperire a largului spectru de sisteme de distribuție menționate mai sus. Diferența de bază între sisteme de distribuție selectivă și ne-selectivă rămâne valabilă. Mai mult, definiția sistemului de distribuție selectivă rămâne neschimbată. Ne așteptăm ca abordarea să rămână aceeași când noile propuneri modificare sunt publicate în 2022.

În acest context, este oarecum surprinzător că textul propunerii actuale de VBER și de Orientări Verticale se referă în mod explicit la o a treia categorie de acorduri de distribuție, adică unele care nu sunt nici exclusive nici selective (așa-numitele „acorduri de distribuție gratuită”). Totuși, restricțiile individuale care sunt expres interzise pentru această a treia categorie sunt identice cu cele care sunt expres interzise pentru acordurile de distribuție exclusivă. Astfel, realitatea este că atât distribuția exclusivă cât și cea gratuită fac parte din categoria acordurilor de distribuție ne-selectivă și presupun excluderea acelorași restricții individuale (așa numita listă neagră sau listă a restricțiilor grave). Atât din punct de vedere juridic cât și practic, deși nu ar părea, nu survine nicio schimbare față de situația actuală.

În practică?

Din perspectiva formei actuale a propunerii Comisiei, furnizorii nu vor fi nevoiți să ia în considerare schimbarea sistemului de distribuție actualmente aplicat. Sfera de acoperire a exceptării pe categorii rămâne la fel de largă ca și sub actualul VBER. Alegerea fundamentală rămâne cea între un sistem selectiv și unul ne-selectiv.

Evaluare?

Atâta vreme cât exceptarea pe categorii rămâne cel mai important instrument singular de drept UE al concurenței pentru asigurarea validității acordurilor de distribuție, menținerea sferei largi de acoperire anunțată de actuala propunere a Comisiei nu poate să fie decât binevenită. Ar fi, într-adevăr, nefericit ca, așa cum se întâmpla în primele decade de aplicare a dreptului UE al concurenței, părțile să aleagă un anumit sistem de distribuție pentru a beneficia de exceptarea pe categorii (a cărei sfere de acoperire era mult mai restrânsă atunci), mai curând decât pentru motive economice sau de afaceri.

Am recomanda totuși ca, în propunerile modificate, să se elimine categoria distribuției gratuite din lista de restricții grave prevăzută la articolul 4 din VBER. Pentru a face viitorul regulament de exceptare pe categorii cât mai accesibil, ar fi de mai mult ajutor să se insereze o simplă distincție între acordurile de distribuție selective și cele ne-selective. Această recomandare nu schimbă cu nimic fondul propunerii de VBER dar face lucrurile mai clare pentru companii și pentru utilizatorii acestui instrument juridic.

· Planul este ca versiunea finală a VBER să intre în vigoare pe 1 iunie 2022.

Vrei să știi mai multe? Fii pe fază…

Numărând invers până pe 1 iunie 2022, ne propunem să vă oferim actualizări periodice și know-how-ul juridic necesar pentru a pregăti complet afacerea ta pentru viitor. Vă rugăm să verificați și platforma Distribution Law Center (www.distributionlawcenter.com) și pagina noastră LinkedIn pentru mult mai multe informații despre regulile care guvernează acordurile de distribuție, atât din perspectiva dreptului concurenței cât și din perspectiva dreptului comercial.  27 de echipe specializate din tot SEE lucrează din greu pentru a transforma platforma în sursa voastră preferată de îndrumare și informație.