Ce?
În precedenta Alertă de numărătoare inversă DLC am subliniat faptul că dreptul UE al concurenței aplică o definiție specifică relației de agenție. Nu orice agent în sensul dreptului comercial sau al afacerilor va fi considerat agent în sensul dreptului UE al concurenței.
Testul legal privind relația de agenție în dreptul UE al concurenței verifică dacă agentul nu își asumă nici un risc sau doar riscuri nesemnificative în tranzacțiile încheiate sau negociate pe seama comitentului. Dacă testul legal privind agenția este îndeplinit, agentul va fi considerat ca o parte integrantă a comitentului și normele de drept UE al concurenței nu vor fi aplicabile acordurilor dintre comitent și agent care privesc tranzacțiile negociate pe seama comitentului. Dacă testul legal nu este îndeplinit, trebuie respectate regulile aplicabile distribuitorilor independenți. Aceasta presupune, de exemplu, că agentul nu poate fi obligat să aplice un anumit nivel fix al prețului sau că nu i se poate interzice să aibă de-a face cu anumiți clienți sau cu clienți din anumite teritorii.
Un aspect specific conceptului de agenție în sensul dreptului comercial sau al afacerilor este acela că agentul nu dobândește dreptul de proprietate asupra produselor tranzacționate. Dreptul de proprietate este transmis direct de la comitent către client și nu trece prin patrimoniul agentului. Altfel ar exista o operațiune de revânzare între comitent și agent, operațiune incompatibilă cu conceptul de agenție în sensul dreptului comercial sau al afacerilor.
Azi?
În conformitate cu Orientările Verticale actuale, un agent este o persoană fizică sau juridică ce are dreptul de a negocia și/sau încheia tranzacții pe seama unui comitent, fie în nume propriu, fie în numele acelui comitent, pentru cumpărarea de bunuri sau servicii de către comitent, sau pentru vânzarea de bunuri sau servicii oferite de către comitent.
Această definiție acoperă un set important de caracteristici specifice conceptului de agenție:
- Atât agenții care acționează în numele și pe seama unui comitent cât și alți intermediari care acționează în nume propriu dar pe seama comitentului (e.g. așa-numiții „comisionari”), cad în sfera de aplicare a definiției agenției.
- Definiția vizează atât agenții de vânzare cât și agenții de procurare.
- Sarcina esențială a agentului este aceea de a negocia sau încheia tranzacții pe seama comitentului. Astfel, conform definiției, este de așteptat ca agentul să nu dobândească dreptul de proprietate asupra bunurilor cumpărate sau vândute, obiect al tranzacției.
În cazul în care testul de agenție cu privire la categoriile de riscuri indicate mai sus nu este îndeplinit, agentul va fi supus acelorași reguli de drept UE al concurenței ca un distribuitor independent. În scenariul opus (adică atunci când nici un risc nu este suportat de agent sau acesta suportă doar riscuri nesemnificative), agentului nu i se va aplica acel regim ci va fi considerat ca fiind o parte integrantă a comitentului.
Viitorul după 1 iunie 2022?
În timp, s-a observat că, din motive ce nu țin de dreptul UE al concurenței, s-ar putea să fie necesar sau de dorit ca agentul să dobândească, temporar, dreptul de proprietate asupra bunurilor obiect al contractului. Astfel de motive țin de obicei de aplicarea legislației fiscale sau contabile, de reglementări locale sau de dorința clientului de a contracta cu agentul mai curând decât cu comitentul.
Propunerile actuale ale Comisiei Europene adresează aceste nevoi specifice. Dacă agentul dobândește cu caracter temporar, i.e. pentru o perioadă foarte scurtă de timp, dreptul de proprietate asupra bunurilor, în procesul de a le vinde pe seama comitentului, acordul nu va fi în mod necesar exclus de la calificarea sa ca un acord de agenție în sensul dreptului UE al concurenței. Într-un astfel de caz calificarea acordului ca fiind unul de agenție este menținută atâta vreme cât agentul nu suportă nici un risc sau suportă doar riscuri nesemnificative în legătură cu respectivul transfer de drepturi de proprietate sau în legătură cu relația de agenție în general.
În practică?
Propunerile actuale de Orientări Verticale nu schimbă modul de evaluare a agenției în sensul dreptului UE al concurenței în cazul unui transfer temporar al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la comitent la agent înainte ca respectivele bunuri să fie vândute clientului.
Evaluare?
Posibilitatea de a achiziționa bunuri pentru perioade foarte scurte de timp oferă, în mod util, un plus de flexibilitate agentului în executarea activităților sale. O astfel de achiziție temporară poate fi utilă în context comercial, fără a pune însă în pericol aplicarea testului de agenție (nici un risc sau doar riscuri de minimis) în materia dreptului UE al concurenței.
Rămâne totuși neclar de ce propunerile actuale de Orientări Verticale sunt limitate la ipoteza vânzărilor și nu se aplică și în cazul achizițiilor. Din perspectiva dreptului UE al concurenței (care corespunde modalității de aplicare a testului de agenție), nu există nici un motiv evident pentru o atare diferență de tratament. Lipsa unei modificări a propunerilor pe acest aspect atrage riscul unei interpretări per a contrario.
| · | Planul este ca versiunea finală a VBER să intre în vigoare pe 1 iunie 2022. |
Vrei să știi mai multe? Fii pe fază…Numărând invers până pe 1 iunie 2022, ne propunem să vă oferim actualizări periodice și know-how-ul juridic necesar pentru a pregăti complet afacerea ta pentru viitor. Vă rugăm să verificați și platforma Distribution Law Center (www.distributionlawcenter.com) și pagina noastră LinkedIn pentru mult mai multe informații despre regulile care guvernează acordurile de distribuție, atât din perspectiva dreptului concurenței cât și din perspectiva dreptului comercial. 27 de echipe specializate din tot SEE lucrează din greu pentru a transforma platforma în sursa voastră preferată de îndrumare și informație. |