Ce?
Acordurile de distribuție conțin adeseori clauze de neconcurență. Acestea restricționează posibilitatea unui distribuitor de a produce sau vinde produse care concurează cu produsele obiect al acordului de distribuție, denumite și produse contractate.
Să concretizăm. Un distribuitor este desemnat să vândă aspiratoarele marca A (produsele contractate). Restricția de neconcurență determină dacă distribuitorului îi este permis (și dacă da, în ce măsură) să producă sau să vândă aspiratoare purtând marca concurentă B sau orice altă marcă concurentă.
O astfel de clauză de neconcurență nu constituie întotdeauna o restricționare a concurenței. De exemplu, în materia francizării, este acceptat că nu există o astfel de restricționare. În multe cazuri însă, existența unei astfel de obligații va fi considerată a restricționa concurența și, din acest motiv, va trebui să intre în sfera de aplicare a unei exceptări. Aplicarea unui regulament de exceptare pe categorii este cel mai eficient mod de a obține o astfel de exceptare.
Azi?
Regulamentul de exceptare pe categorii aplicabil în acest moment acordurilor de distribuție este Regulamentul Comisiei nr. 330/2010. Este numit în mod uzual VBER și se ocupă de două tipuri de clauze de neconcurență:
- În primul rând, o interdicție absolută a distribuitorului de a produce, achiziționa, vinde sau revinde produse concurente. În cazul nostru, sunt permise doar vânzările de aspiratoare marca A și nu cele ale altor aspiratoare concurente. Astfel de clauze sunt cunoscute ca „marcă unică”.
- În al doilea rând, obligații care impun unui distribuitor să achiziționeze mai mult de 80% din produsele necesare lui de la un anumit furnizor. Astfel, dacă distribuitorului îi este interzis prin contract să achiziționeze mai mult de 20% din volumul său de aspiratoare în anul precedent de la concurenți, exceptarea pe categorii se aplică doar dacă regimul aplicabil restricțiilor de neconcurență este respectat. Aceasta se numește, de obicei, „regula 80%”.
Obligațiile de neconcurență în acorduri de distribuție beneficiază de exceptare automată conform VBER dacă respectă o regulă foarte importantă: durata acestora nu poate depăși cinci ani. Această limită se aplică atât în ceea ce privește clauzele de „marcă unică” cât și în cazul „regulii 80%”. Există excepții specifice în cazul în care locațiile sunt puse la dispoziția distribuitorului de către furnizor dar, în afara acestei excepții, regula generală este că limitarea la cinci ani trebuie să fie respectată.
Consecințele acestei reguli sunt destul de clare. Exceptarea pe categorii nu se aplică atunci când obligația de neconcurență:
- Se aplică pentru o durată nedeterminată de timp, chiar și dacă acordul de distribuție prevede posibilitatea încetării acestuia;
- Este asumată pentru o perioadă fixă de timp mai mare de cinci ani; sau
- Se prelungește tacit dincolo de o perioadă de cinci ani, ceea ce înseamnă că obligația este asumată inițial pentru o perioadă fixă de timp de cinci ani sau mai puțin dar continuă automat dincolo de limita de cinci ani atâta vreme cât părțile nu încetează acordul sau obligația de neconcurență.
Logica din spatele regulii este că distribuitorul trebuie să poată să își exprime din nou consimțământul în ceea ce privește obligația de neconcurență la expirarea fiecărei perioade de cinci ani. Altfel spus, un furnizor concurent (de exemplu, al mărcii B) trebuie să fie în postura de a convinge distribuitorul, cel puțin o dată la fiecare cinci ani, să înceapă să distribuie marca B.
Viitorul după 1 iunie 2022?
Propunerile actuale ale Comisiei Europene mențin neschimbat, în mare, regimul existent al obligațiilor de neconcurență și după 1 iunie 2022. Atât „marca unică” cât și „regula 80%” continuă să fie acoperite. Limita de cinci ani rămâne și ea norma pentru a beneficia de exceptarea automată.
Totuși, propunerea actuală de Orientări Verticale aduce o schimbare importantă în ceea ce privește prelungirea tacită.
Obligațiile de neconcurență pot fi prelungite tacit dincolo de limita de cinci ani sub condiția ca distribuitorul să poată să treacă efectiv către un furnizor concurent după expirarea perioadei de cinci ani. Aceasta include posibilitatea încetării cooperării cu furnizorul cu respectarea unei perioade rezonabile de preaviz și fără suportarea unor costuri nerezonabile. În ceea ce privește costurile nerezonabile, propunerea de Orientări Verticale face trimitere, cu titlu de exemplu, la sarcina reprezentată de necesitatea rambursării unui împrumut către furnizor.
În practică?
- Regimul VBER actual aplicabil obligațiilor de neconcurență rămâne, în mare, neschimbat după 1 iunie 2022. Obligațiile de neconcurență trebuie să se limiteze la cinci ani pentru a beneficia de exceptare pe categorii.
- Aplicarea strictă a acelei perioade maxime este flexibilizată întrucâtva de noile propuneri. Prelungirea tacită dincolo de limita de cinci ani nu va califica automat restricția ca una exclusă, i.e. o restricție care nu beneficiază de exceptarea pe categorii. Condiția este ca distribuitorul să poată evita prelungirea tacită a obligației prin renegocierea sau încetarea efectivă a acordului de distribuție în condiții rezonabile.
Evaluare?
Cu această flexibilizare în plus, se pare că s-a făcut o diferențiere artificială între obligațiile de neconcurență încheiate pe durată nedeterminată și cele încheiate pentru o durată fixă dar supuse unei prelungiri tacite. Prima categorie continuă să fie în afara limitelor de aplicare ale VBER. A doua categorie este acum exceptată pe categorii atâta vreme cât acordul poate fi, în mod efectiv, renegociat sau încetat.
Nu înțelegem care este diferența logică între un acord de distribuție încheiat pentru durată nedeterminată și care poate fi încetat cu un preaviz rezonabil și cu costuri rezonabile și unul în care prelungirea automată a unei obligații de neconcurență asumată pentru o perioadă fixă de timp poate fi ocolită în aceleași condiții. Este de așteptat ca această aparentă inconsistență să fie remediată în varianta finală a textelor. Totodată, ar fi de dorit ca această nouă posibilitate să fie înscrisă chiar în VBER și nu ascunsă undeva în paragraful 234 al propunerii de Orientări Verticale.
· Planul este ca versiunea finală a VBER să intre în vigoare pe 1 iunie 2022.
Vrei să știi mai multe? Fii pe fază…
Numărând invers până pe 1 iunie 2022, ne propunem să vă oferim actualizări periodice și know-how-ul juridic necesar pentru a pregăti complet afacerea ta pentru viitor. Vă rugăm să verificați și platforma Distribution Law Center (www.distributionlawcenter.com) și pagina noastră LinkedIn pentru mult mai multe informații despre regulile care guvernează acordurile de distribuție, atât din perspectiva dreptului concurenței cât și din perspectiva dreptului comercial. 27 de echipe specializate din tot SEE lucrează din greu pentru a transforma platforma în sursa voastră preferată de îndrumare și informație.