Autori: Mihai Popa, Deputy Managing Partner și Diana Dobromir, Senior Associate
Epidemia cauzată de coronavirus a provocat tulburări majore pentru economia europeană și mondială, fiind așteptate efecte semnificative și asupra pieței financiare și a economiei naționale ca urmare a măsurilor bugetare, politice și de asigurare a lichidității adoptate de state pentru a gestiona criza medicală.
Deși impactul financiar al Covid-19 va fi resimțit, cu precădere, de către societățile care activează în anumite sectoare precum turismul, horeca, transporturi, organizarea de evenimente, construcții (în special zona de imobiliare rezidențiale) și afacerile de retail (cu excepția comercializării produselor alimentare sau medicamentelor), fără îndoială și alte domenii de activitate vor fi afectate, în contextul în care măsurile luate de autoritățile centrale și locale, menite să țină sub control epidemia și să permită reluarea activității la cote normale în al doilea trimestru, vor eșua.
Conform unui barometru efectuat de o reputată companie de consultanţă, la momentul actual, în România, aproximativ 3 din 10 companii active înregistrează un rezultat negativ pe parcursul anului 2019 (ultimul exercițiu financiar închis și raportat). Majoritatea acestor companii înregistrează capitaluri proprii negative (datorii mai mari decât nivelul activelor) și rezerve foarte modeste de numerar.
În continuare, scăderea bruscă a venitului coroborată cu încasarea mai lentă a facturilor și o rigiditate a cheltuielilor curente (salarii, cheltuieli fixe din contracte asumate în derulare) sau a celor angajate în spate (facturile de la furnizori care ajung la scadență), poate duce la blocarea lichidității și intrarea în incapacitate de plată a companiilor respective. De asemenea, din cauza măsurilor luate de către firmele aflate în dificultate, numărul salariaților aflați în concediu fără plată, în șomaj tehnic și disponibilizați crește constant, ceea ce este de natură să afecteze decisiv șansele acestor firme de a supraviețui crizei economice.
După o lună de la instituirea stării de urgență, specialiștii în domeniu estimează că pandemia de coronavirus a afectat activitatea companiilor în sensul că aproximativ 40% au continuat activitatea, 37% au redus-o, iar 23% au sistat-o, cel puțin jumătate dintre firmele active având activitatea redusă sau suspendată din cauza blocajului economic generat de răspândirea virusului Covid-19. Astfel, există premisele ca aproximativ 40–50% din companiile active în România să fie expuse riscului de a intra în insolvență.
Totuși, există o șansă pentru firmele care se luptă să își continue activitatea într-un ritm normal în această perioadă de incertitudine, reușita depinzând într-o mare măsură de comportamentul preventiv al acestora în gestionarea datoriilor. În acest context, supraviețuirea întreprinderilor mici și mijlocii grav afectate economic de coronavirus este esențială pentru economiile naționale din UE.
Care sunt pârghiile companiilor pentru a se pune la adăpost?
Un pachet de măsuri de salvgardare economică menite să atenueze efectele crizei COVID-19 din România și de care a uzitat, din păcate, până în prezent, un număr redus de companii îl reprezintă măsurile de prevenire a insolvenței reglementate de dispozițiile Legii nr. 85/2014.
Acestea sunt veritabile mecanisme contractuale de evitare a insolvenţei care îmbracă forma unor proceduri amiabile de renegociere a creanțelor sau a condițiilor acestora ori pe cea a încheierii unui concordat preventiv, adresându-se persoanelor juridice care organizează o întreprindere aflată în dificultate financiară.
Ce este concordatul preventiv și ce presupune?
Concordatul preventiv este un contract încheiat între debitorul în dificultate financiară, pe de o parte, și creditorii care dețin cel puțin 75% din valoarea creanțelor acceptate și necontestate, pe de altă parte, omologat de judecătorul-sindic, contract prin care debitorul propune un plan de redresare și de realizare a creanțelor acestor creditori, iar creditorii acceptă să sprijine eforturile debitorului de depășire a dificultății în care se află. Debitorul trebuie să-şi anunţe din timp creditorii cu privire la faptul că are dificultăţi şi să le ceară şansa de a se redresa, propunându-le un plan concret în acest sens. Poate recurge la acest mecanism orice debitor, cu anumite excepţii prevăzute de lege, cum ar fi fapte penale sau dacă debitorul a mai beneficiat anterior de un concordat preventiv care a eșuat etc.
Deschiderea procedurii
Concordatul preventiv este o procedură în exclusivitate la îndemâna debitorilor care pot introduce la tribunalul competent o cerere de deschidere a procedurii de concordat preventiv în care vor expune dificultatea financiară în care se află întreprinderea și, eventual, o expertiză, un raport de audit, un raport al cenzorilor sau o hotărâre a adunării generale care să constate şi să explice situaţia, pentru a facilita judecătorului-sindic sarcina de a aprecia aparenţa stării de dificultate financiară.
Prevederile legale permit deschiderea procedurii de concordat și numirea administratorului concordatar într-un termen scurt (2-3 zile).
Oferta de concordat și proiectul de concordat preventiv
În termen de 30 de zile de la deschiderea concordatului, administratorul concordatar împreună cu debitorul elaborează și depune oferta de concordat preventiv care va cuprinde și proiectul de concordat preventiv, declarația privind starea de dificultate financiară și lista creditorilor cunoscuți, aceasta fiind comunicată creditorilor prin mijloace de comunicare rapidă.
Proiectul concordatului preventiv va cuprinde o situație financiară analitică a debitorului certificată de un expert contabil sau auditată de către un auditor autorizat, o analiză a cauzelor care au generat dificultățile financiare, măsurile întreprinse de debitor pentru rezolvarea acestora și o proiecție a evoluției financiare pe următoarele 24 de luni.
Planul de redresare va cuprinde un șir de măsuri pentru revenirea debitorului la o situație stabilă din punct de vedere financiar, printre care și: (i) reorganizarea activității debitorului, prin măsuri precum: restructurarea conducerii debitorului, modificarea structurii funcționale, reducerea personalului sau orice alte măsuri considerate a fi necesare; (ii) modalitățile prin care debitorul înțelege să depășească starea de dificultate financiară, precum: majorarea capitalului social, conversia unor creanțe în acțiuni/părți sociale, împrumut bancar, obligațional sau de altă natură, înființarea sau desființarea unor sucursale sau puncte de lucru, vânzarea de active, constituirea de cauze de preferință.
Putem spune că primele măsuri enumerate sunt, în principal, măsuri de reorganizare a întreprinderii, iar celelalte constituie mijloace de finanțare a continuării activității și plății obligațiilor.
Încheierea concordatului preventiv
După comunicarea ofertei de concordat au loc negocieri între creditori și debitor pe o perioadă ce nu poate depăși 60 de zile calendaristice. În urma finalizării negocierilor cu creditorii, concordatul preventiv se consideră aprobat dacă sunt întrunite voturile creditorilor care reprezintă cel puțin 75% din valoarea creanțelor acceptate și necontestate.
Termenul pentru satisfacerea creanțelor stabilite prin concordat este de 24 de luni de la data omologării acestuia prin hotărâre executorie, cu posibilitatea de prelungire cu 12 luni, deci vorbim de 3 ani în total. În primul an este obligatorie plata a minimum 20% din valoarea creanțelor stabilite prin concordat, această prevedere putând fi considerată ca o compensație pentru posibilitatea prelungirii duratei concordatului cu 1 an.
Efectele omologării concordatului preventiv
După aprobare, la solicitarea administratorului concordatar, judecătorul-sindic va dispune omologarea concordatului preventiv, cererea de omologare putând fi respinsă doar pentru motive de nelegalitate.
Efectele principale ale omologării concordatului sunt următoarele:
- suspendarea de drept a oricăror urmăriri individuale ale creditorilor semnatari asupra debitorului şi a curgerii prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a creanţelor acestora contra debitorului;
- nu se suspendă de drept curgerea dobânzilor, a penalităţilor şi a oricăror alte cheltuieli aferente creanţelor față de creditorii semnatari, cu excepția situației în care aceștia își exprimă expres, în scris, acordul în sens contrar, acord care va fi menționat în proiectul de concordat;
- suspendarea judiciară a tuturor procedurilor de executare silită de la data pronunțării omologării.
O altă prevedere importantă este aceea că orice creditor care obține un titlu executoriu asupra debitorului în cursul procedurii poate formula cerere de aderare la concordat sau poate să își recupereze creanța prin orice alte modalități prevăzute de lege. Această dispoziție legală are în vedere concordatul omologat și se referă în mod evident la creditorii nesemnatari care pot obține un titlu executoriu ulterior omologării și care, dacă nu aderă ulterior la concordat, vor putea să-și pună în executare, în orice mod creanțele deținute. Astfel, pentru a nu-și periclita șansele de a respecta concordatul, debitorul va trebui să achite sumele datorate acestor creditori, în cazul obținerii unor hotărâri definitive.
Cel mai important efect și avantaj al acestei proceduri este acela că acești creditori vor avea la dispoziție toate celelalte mijloace legale pentru recuperarea creanțelor, dar în niciun caz nu se vor putea folosi de insolvență ca mijloc de presiune pentru plata creanțelor lor.
Închiderea procedurii de concordat preventiv
Dacă procedura concordatului preventiv se finalizează cu succes, la termenul prevăzut în contract sau anterior acestuia, judecătorul-sindic va pronunța o încheiere prin care va constata realizarea obiectului concordatului preventiv, caz în care, modificările de orice natură aduse creanțelor prevăzute în concordatul preventiv rămân definitive.
Principalele avantaje ale concordatului preventiv față de procedura insolvenței
Pornind de la premisa că procedura concordatului preventiv a fost legiferată tocmai ca un mecanism legal și operațional necesar salvării companiilor aflate în dificultate financiară, că se desfăşoară preponderent în afara instanţei de judecată, pe care amiabilă între debitor şi creditori, devin evidente efectele benefice pe care o astfel de procedură le generează pentru companiile aflate în dificultate financiară.
Sintetizând aspectele expuse pe larg mai sus, reținem faptul că această procedură hibrid, care include atât măsuri de restructurare a activităţii debitorului (restructurare operaţională) cât şi măsuri de restructurare a finanţelor debitorului (restructurare financiară), prezintă numeroase avantaje, dintre care menționăm, în mod neexhaustiv:
- nu presupune insolvența și, deci, nici ”stigmatul” aferent acesteia;
- se declanșează numai la cererea debitorului, fiind exprimarea voinței acestuia, nu a creditorilor;
- este o procedură cu un grad redus de publicitate;
- debitorul nu pierde controlul afacerii sale, care continuă în mod obișnuit pe toată perioada procedurii concordatului, sub supravegherea administratorului concordatar; măsurile cuprinse în concordatul preventiv, inclusiv modificările creanțelor, profită și codebitorilor, fidejusorilor și terților garanți;
- acordă posibilitatea debitorului de a-și conserva lichiditățile bănești, în sensul că acestea urmează să fie folosite pentru continuarea activității, generându-se astfel veniturile necesare acoperirii creanțelor acceptate prin concordat, preîntâmpinând astfel apariția stării de insolvență;
- întreprinzătorul este ajutat de un practician în insolvență să negocieze și să-și restructureze afacerea;
- creditorii sunt mai avantajati în cazul concordatului deoarece își pot recupera creanțele stabilite prin proiectul de concordat, în cazul falimentului șansele de recuperare fiind mult mai mici;
- în perioada concordatului preventiv omologat nu se poate deschide procedura insolvenței față de debitor; această ”împiedicare” a procedurii insolvenței este pe deplin justificată și este valabilă și pentru creditorii ale căror creanțe se nasc în timpul procedurii de concordat;
- rolul judecătorului-sindic este minim.
Concluzii
Criza economică ce se instaurează în prezent pe fondul epidemiei de coronavirus, ca şi alte crize anterioare, demonstrează că o criză financiară sistemică poate genera probleme de solvabilitate ce depăşesc capacitatea mecanismelor juridice formale la care se apelează pentru depăşirea lor.
De aceea, de multe ori, rezolvarea problemei datoriilor prin mijloace extrajudiciare informale s-a dovedit a fi mai eficientă decât procedurile consacrate judiciare formale
Această situaţie a condus la apariţia căilor de restructurare extrajudiciară a datoriilor, a măsurilor de prevenire a insolvenței, menite să determine creditorii și debitorii să se folosească de șansa oferită și să încerce să își rezolve problemele financiare fără să fie nevoiți să recurgă la procedura insolvenței, un motiv în plus pentru care companiile aflate în acest moment în dificultate să fie încurajate să apeleze cu încredere la aceste mecanisme pentru a-și salva afacerile.